NIŞTE CUVINTE

Nişte cuvinte: oje, curaji, miraji, coşi, folbal, motorcicletă, mingie, ţigare…lăv ând divouşăn.

Am fost şi am cumpărat o pensetă pentru tine…şi pentru mine. Am căutat pe la toate magazinele şi nu găseam decât din aia forfecuţă…da’ pân’ la urmă am găsit. M-am pensat şi io puţin…da’ nu prea mă descurc.

NIȘTE CUVINTE

Oare tu te gândeşti aşa ca mine la tine în fiecare secundă care trece? Mă enervează că n-am cum să-ţi arăt asta… Să-ţi arăt, să vezi că nu trece o secundă fără să mă gândesc la tine. Aş vrea să simţi şi tu ce simt şi eu… să-ţi dedici fiecare clipă, întreaga existenţă pentru mine… aşa cum fac eu pentru tine. Să poţi să-mi spui “TE IUBESC!”. Te rog, iubeşte-mă!

Şi când mai fac câte o gafă, de genul “ăăăăă…” îmi pierd credibilitatea că te iubesc. Vreau să ştii că, sincer, indiferent de orice eu te voi iubi mereu. Nu ai cum şi nimeni nu are cum să-mi schimbe atitudinea.

Oare ce forţă necunoscută te-a adus în viaţa mea şi i-a dat un sens? Ce forţă m-a facut să te iubesc? Aceeaşi care mi te va lua! De ce este aşa de nemiloasă? Nu m-am gândit niciun moment, la început, că relaţia noastră se va încheia… Am crezut…

Eu te voi iubi mereu! Te iubesc chiar şi acum când citeşti!

Eternitate.

NISTE CUVINTE

Aş vrea să nu mai plec în viaţa mea de lângă tine. Şi, totuşi, uite că…

M-am obişnuit să stau în fiecare zi lângă tine, să mă comport aşa…cum nu o fac cu restul lumii. Să fii prietena mea şi eu prietenul tău…soriţelul…şi tu zâna ţea bună… Cât te iubesc…nici nu ştii tu.

Vara asta, care e pe terminate acum, a fost cea mai frumoasă din toată viaţa mea. Am trăit cele mai misto clipe…cu tine!

O să-mi fie aşa de dor de chipul tău…de zâmbetul tău extraordinar, nemaipomenit, nemaivăzut, minunat…îl iubesc.

Şi mă oftic şi mai tare când mă gândesc că plec degeaba de lângă tine. Şi aşa n-o să iau la facultate. Nu mi-am învăţat nimic… Şi nici nu-mi învăţ. Pot să mă fac scriitor şi fără facultate…

Ce nasol că plec…îmi pare rău de tot… Uite, dacă-mi dă la examen să spun ce este din punct de vedere gramatical “îmi pare rău de tot”, habar n-am. Am uitat tot şi dacă mă chinui să-mi amintesc, nu pot.

(Nu pot să mă abţin să nu comentez. Acum, după ce a facut facultatea <la care, apropo, a intrat cu brio>, şi este lingvist cu diplomă, gramatica nu mai prezintă probleme. Nu prezenta nici înainte, da’ făcea pe modestul).

Mai ştii când am fost arestaţi? De academia de poliţie Love Plus?

Şi uite că nu e niciun Angel…

O să-mi fie dor de corpul tău…

Mă duc să te sun…

Am sunat şi ai zis că la 1.00 ne-ntâlnim. E 12 fără 10. Mai e…

1:02 AM

După ce mi-ai dat mesajul îmi venea să vin la tine să te strâng în braţe. Da’ n-am cum… Mă gândeam chiar să vin şi să-ţi arunc cu pietricele în geam ca să te văd, da’ nu pot. Aşa că îţi scriu şi îţi pun scrisoarea în uşă mâine dimineaţă…adică…acum!

Vreau să-ţi spun că ai o minte adorabilă, deosebit de interesantă şi fascinantă! E naşpa când vorbeşti singur (ştii şi tu!). Aştepţi replica celuilalt, da’ nu vine… E, acum tu m-ai fi intrebat:

- Adică cum interesantă?!

- E, nu ştiu…aşa…

- Cum, mă? Păi, zi-mi! Ce te face să zici aşa?

- Mă, îmi place cum gândeşti, ce să mai zic!

Ea zâmbi şi îl sărută destul de lung, după care zise:

- Te iubesc, D.!

- Şi eu…

- Mult, mult?

- Mult, mult de tot! Şi te iubesc şi te ador! Scumpa mea. Şi el o îmbrăţişă puternic după care o pupă scurt pe obraz.

Aşa suntem noi, P.!

Nu-mi place să mă răstesc la tine, că ţi-aş mai scrie io de cum e să fii băiat, să ai prieteni de atâta timp, cum iubeşte un băiat, cum îţi place ţie să se tragă de tine, să te simţi dorită, cum cred eu că iubeşte o fată…

Mă iubeşti, mă!… Ştiu eu! Şi io te iubesc. Da’ altfel o arăţi când ea nu te vrea (cum îţi place ţie!) şi altfel când îţi spune şi ea, în sfârşit, că te doreşte şi te adoră. Tu vrei mereu să fii cu o traptă deasupra celuilalt. Aşa eşti tu, din reflex.

Şi vreau să-ţi aduci aminte de câte ori mi-ai spus iartă-mă, scuză-mă în momentele când ne-am certat. De destule ori ne-am certat, da’ io nu am voie să pun un botuleţ din ăla scump, să-mi feresc capul când vrei să mă săruţi, să-ţi implori iertarea, iar eu consider că am facut bine că am aşteptat să vii în C., să nu te cred când îmi spuneai că stai nu ştiu câte luni pentru măriri. Poate îţi dai seama de un moft al tău.

Iartă-mă nu poţi să spui, iarăşi, prin propria natură. Da’ am considerat spus atunci când mi-ai dat mesaj să vin la gară.

Nu mai vreau nimic material de la tine, decât iubire. Să mă iubeşti şi să fii pe aceeaşi treaptă cu mine. Că aşa înţeleg eu “iubirea”. Şi când vrei pe cineva tare de tot îţi învingi mândria şi mai spui şi “iartă-mă”, câteodată…

Sper să mă iubeşti, io te iubesc cu toată inima mea!

Nişte cuvinte

Iubita mea, îţi mai aminteşti prima noastră seară?… Când am stat la tine-n scară, după banchet… Stăteam unul în braţele celuilalt…şi parfumul părului tău mă îmbăta…tu îmi ziceai încontinuu că nu ai chef să urci în casă…P., te iubesc! Eşti minunată.

Am însemnat oare şi eu ceva în viaţa ta?… Oare o să-ţi lipsesc? Înnebunesc încet-încet…

De ce sunt zilele mele aşa? De ce mi-e aşa de dor de tine? Tot timpul dimineaţa îmi lipseşti. Vreau să zac în pat cu tine. Am atâta nevoie să te văd. Mi-e dor de tine.

Of…

Vreau să scap de o grijă şi să-i cer lu′ mama 50.000 să mă duc la mare şi să cumpăr o barză. Să plec pe la 6.30 de acasă şi să vin seara. E posibil, să ştii! Nu-i cine ştie ce.

E o melodie de la Cranberries pe care vroiam să o ascult cu tine în seara asta, dar…nu ştiu…mi-a fost ruşine să-ţi spun. Că eu vroiam să mai şi dansăm împreună în timp ce o ascultăm, dar mă rog… E melodia care era pe fundal când, acum mult timp în urmă, am acceptat ideea că “te iubesc”. Pentru că până atunci nu ştiam ce se întâmplă cu mine, de ce plâng pentru tine, de ce sunt nebun… Oricum, se numeşte DREAMING MY DREAMS şi o ştii… E foarte importantă pentru mine şi înseamnă extrem de mult… Şi întotdeauna când o ascultam înainte şi mă gândeam la tine, ne imaginam pe amândoi, singuri pe lume, în camera mea, unul în braţele celuilalt, dansând… Mi se pare un vis imposibil…veşnicul dans… Te iubesc din toată inima, pentru totdeauna.

Te doresc fericită, oriunde ai fi… Iubesc chipul tău care zâmbeşte, sprâncenele tale, ochii tăi, felul în care te machiezi, nasucul tău dulce…

Eu sunt un soliţel mic si vleau să zucăm vaţeascunselea si dacă mă găsesti, faţem dlagoste…si dacă nu mă găsesti, vezi că sunt acolo după dulăpiol…

Fii liberă şi fericită, iubirea mea!

Plâng de nu mai pot…că te iubesc din tot sufletul meu.

Am scris scrisoarea asta ca să am motiv să vin la tine să te văd. Eşti frumoasă! Pentru mine eşti cea mai frumoasă fată din lume! Şi pentru asta, te iubesc!

De ce am intrat aşa devreme în casă aseară? Pentru că sunt enervant. Da, asta e! Ce să-i faci!… Sunt bou! M-ai transformat… Şi pentru asta te iubesc!

Şi ştii pentru ce te mai iubesc? Pentru că eşti independentă şi autoritară. Tu ştii să pui piciorul în prag atunci când e nevoie. Aşa îţi câştigi respect. D-asta te iubesc. Că te respect!

Ce-mi plac semnele de pe gât pe care mi le-ai lăsat aseară! N-a zis nimic mama. Le-a văzut, a întrebat: “Ce-ai făcut acolo?”, am privit-o sugestiv, a zis “hm” şi eu am zis în gând: “e o hichi” (nu trebuia să folosesc cuvântul hichi, că nu ştiu cum se scrie, aşa că n-o să mai scriu în viaţa mea hichi, hichi, hichi!).

Nu pot să mai scriu că a venit C. la mine-n cameră şi mi-e ruşine.

Atât. Las’ că mai scriu io.

Nu ştiu P. ce fel de lacrimi sunt astea. M-a sunat C. şi mi-a zis că am intrat la facultate, la fără taxă… Am râs, m-am bucurat atunci pe moment şi acum…după 5 min. plâng că mă gândesc că ne despărţim..nu ştiu…nu…

Nu sunt lacrimi de fericire… Nu-mi mai pasă… Eu vreau să împărţim amândoi fericirea asta scurtă… Nu-mi dau seama ce scriu.

Fii aici cu mine! Te iubesc din tot sufletul. Nu mai văd de lacrimi. Tu ştii cât mai e până la 7.30? E abia 3.20.

Doamne, cât timp am petrecut împreună! Câte clipe frumoase, ce momente de vis. Mă doboară plânsul când ştiu că vei pleca şi nu…

Nu mai scriu

Tu ştii ce fericită e mama! N-am mai vazut-o niciodată aşa! Eu mă rog…sunt aşa…nu prea îmi dau seama ce-i aşa mare chestie…

Tu ai avut încredere în mine. Merci.

Acum poţi să-mi faci gaură în sprânceană. Mama, cât vreau!

Melodia de la Proconsul “CERUL MEU” ţi-o dedic! E a ta!

Când nu sunt cu tine, îţi scriu…ca să te simt aproape. Ce mult însemni pentru mine! Ce mult te doresc. Ce fraze stereotipe!

Vreau să fii sora mea. Vreau să te găsesc acasă când mă întorc de la şcoală, vreau să mă uit cu tine la televizor, să-ţi dau tot ce am…să fii cu mine…să mâncăm împreună…

Ce copil mic sunt… Am fost odată la T. să-l aştept de la şcoală… Şi cum stăteam eu aşa, pe holul facultăţii de transporturi şi mă uitam pe pereţi, m-am gândit. Şi astfel, acum pe unul din pereţi scrie cu jar de ţigară: “P. + D.”. O să treacă neobservat pentru toată lumea, da’ pentru mine tot e ceva… Ne-am înscris şi noi în rândul celor care şi-au scris tot aşa numele acolo: CRISTINA+IULI, MARINA+COSTI şi nu-mai-ştiu-cine. Frumos!

Mă gândesc la tine în cele mai diverse situaţii şi locuri…când aştept metroul, când mănânc (şi-mi piere pofta de mâncare), când fac baie…

Ce greu e fără tine. Ce grea e viaţa. Nu mai zic nimic… Când mă culc şi plâng câteodată mă gândesc la tine cum eşti fericită acolo… Şi nu spun că n-aş vrea să fii fericită, dar nu ştiu… Asta e viaţa. Şi eu plâng şi tu nu mă auzi.

Am învăţat că totul e reciproc. Ştiu că şi tu faci la fel… Asta e. Atât de greu e… Aş vrea să pot să-ţi scriu scrisori. Poate aşa m-aş mai uşura şi eu… Te iubesc… Şi îmi place să te mângâi şi să te sărut şi să-ţi spun că te iubesc…şi să-ţi iau “sis”…şi să-ţi ţin mâinile în ale mele…şi să fac dragoste multă cu tine… Frumoasa lumii! Să mă iubeşti că sunt pentru tine şi al tău.

Mi-a dat o idee mişto videoclipul ăla cu “secret life”: dacă toţi oamenii ar avea forma capului diferită, bărbaţii cu colţuri şi femeile cu găuri şi sufletele pereche ar fi cele cărora li se potrivesc capetele când se sărută, atunci noi doi ne-am potrivi perfect la capete.

Sunt paranoic.

Să facem iubire!