21.08.2001
NISTE CUVINTE
Aş vrea să nu mai plec în viaţa mea de lângă tine. Şi, totuşi, uite că…
M-am obişnuit să stau în fiecare zi lângă tine, să mă comport aşa…cum nu o fac cu restul lumii. Să fii prietena mea şi eu prietenul tău…soriţelul…şi tu zâna ţea bună… Cât te iubesc…nici nu ştii tu.
Vara asta, care e pe terminate acum, a fost cea mai frumoasă din toată viaţa mea. Am trăit cele mai misto clipe…cu tine!
O să-mi fie aşa de dor de chipul tău…de zâmbetul tău extraordinar, nemaipomenit, nemaivăzut, minunat…îl iubesc.
Şi mă oftic şi mai tare când mă gândesc că plec degeaba de lângă tine. Şi aşa n-o să iau la facultate. Nu mi-am învăţat nimic… Şi nici nu-mi învăţ. Pot să mă fac scriitor şi fără facultate…
Ce nasol că plec…îmi pare rău de tot… Uite, dacă-mi dă la examen să spun ce este din punct de vedere gramatical “îmi pare rău de tot”, habar n-am. Am uitat tot şi dacă mă chinui să-mi amintesc, nu pot.
(Nu pot să mă abţin să nu comentez. Acum, după ce a facut facultatea <la care, apropo, a intrat cu brio>, şi este lingvist cu diplomă, gramatica nu mai prezintă probleme. Nu prezenta nici înainte, da’ făcea pe modestul).
Mai ştii când am fost arestaţi? De academia de poliţie Love Plus?
Şi uite că nu e niciun Angel…
O să-mi fie dor de corpul tău…
Mă duc să te sun…
Am sunat şi ai zis că la 1.00 ne-ntâlnim. E 12 fără 10. Mai e…
