2001
Nu ştiu P. ce fel de lacrimi sunt astea. M-a sunat C. şi mi-a zis că am intrat la facultate, la fără taxă… Am râs, m-am bucurat atunci pe moment şi acum…după 5 min. plâng că mă gândesc că ne despărţim..nu ştiu…nu…
Nu sunt lacrimi de fericire… Nu-mi mai pasă… Eu vreau să împărţim amândoi fericirea asta scurtă… Nu-mi dau seama ce scriu.
Fii aici cu mine! Te iubesc din tot sufletul. Nu mai văd de lacrimi. Tu ştii cât mai e până la 7.30? E abia 3.20.
Doamne, cât timp am petrecut împreună! Câte clipe frumoase, ce momente de vis. Mă doboară plânsul când ştiu că vei pleca şi nu…
Nu mai scriu
Tu ştii ce fericită e mama! N-am mai vazut-o niciodată aşa! Eu mă rog…sunt aşa…nu prea îmi dau seama ce-i aşa mare chestie…
Tu ai avut încredere în mine. Merci.
Acum poţi să-mi faci gaură în sprânceană. Mama, cât vreau!
Melodia de la Proconsul “CERUL MEU” ţi-o dedic! E a ta!
