HICHI

17.08.2001

Am scris scrisoarea asta ca să am motiv să vin la tine să te văd. Eşti frumoasă! Pentru mine eşti cea mai frumoasă fată din lume! Şi pentru asta, te iubesc!

De ce am intrat aşa devreme în casă aseară? Pentru că sunt enervant. Da, asta e! Ce să-i faci!… Sunt bou! M-ai transformat… Şi pentru asta te iubesc!

Şi ştii pentru ce te mai iubesc? Pentru că eşti independentă şi autoritară. Tu ştii să pui piciorul în prag atunci când e nevoie. Aşa îţi câştigi respect. D-asta te iubesc. Că te respect!

Ce-mi plac semnele de pe gât pe care mi le-ai lăsat aseară! N-a zis nimic mama. Le-a văzut, a întrebat: “Ce-ai făcut acolo?”, am privit-o sugestiv, a zis “hm” şi eu am zis în gând: “e o hichi” (nu trebuia să folosesc cuvântul hichi, că nu ştiu cum se scrie, aşa că n-o să mai scriu în viaţa mea hichi, hichi, hichi!).

Nu pot să mai scriu că a venit C. la mine-n cameră şi mi-e ruşine.

Atât. Las’ că mai scriu io.

CERUL MEU

2001

Nu ştiu P. ce fel de lacrimi sunt astea. M-a sunat C. şi mi-a zis că am intrat la facultate, la fără taxă… Am râs, m-am bucurat atunci pe moment şi acum…după 5 min. plâng că mă gândesc că ne despărţim..nu ştiu…nu…

Nu sunt lacrimi de fericire… Nu-mi mai pasă… Eu vreau să împărţim amândoi fericirea asta scurtă… Nu-mi dau seama ce scriu.

Fii aici cu mine! Te iubesc din tot sufletul. Nu mai văd de lacrimi. Tu ştii cât mai e până la 7.30? E abia 3.20.

Doamne, cât timp am petrecut împreună! Câte clipe frumoase, ce momente de vis. Mă doboară plânsul când ştiu că vei pleca şi nu…

Nu mai scriu

Tu ştii ce fericită e mama! N-am mai vazut-o niciodată aşa! Eu mă rog…sunt aşa…nu prea îmi dau seama ce-i aşa mare chestie…

Tu ai avut încredere în mine. Merci.

Acum poţi să-mi faci gaură în sprânceană. Mama, cât vreau!

Melodia de la Proconsul “CERUL MEU” ţi-o dedic! E a ta!

NOI DOI NE-AM POTRIVI PERFECT LA CAPETE

02.10.2001

Când nu sunt cu tine, îţi scriu…ca să te simt aproape. Ce mult însemni pentru mine! Ce mult te doresc. Ce fraze stereotipe!

Vreau să fii sora mea. Vreau să te găsesc acasă când mă întorc de la şcoală, vreau să mă uit cu tine la televizor, să-ţi dau tot ce am…să fii cu mine…să mâncăm împreună…

Ce copil mic sunt… Am fost odată la T. să-l aştept de la şcoală… Şi cum stăteam eu aşa, pe holul facultăţii de transporturi şi mă uitam pe pereţi, m-am gândit. Şi astfel, acum pe unul din pereţi scrie cu jar de ţigară: “P. + D.”. O să treacă neobservat pentru toată lumea, da’ pentru mine tot e ceva… Ne-am înscris şi noi în rândul celor care şi-au scris tot aşa numele acolo: CRISTINA+IULI, MARINA+COSTI şi nu-mai-ştiu-cine. Frumos!

Mă gândesc la tine în cele mai diverse situaţii şi locuri…când aştept metroul, când mănânc (şi-mi piere pofta de mâncare), când fac baie…

Ce greu e fără tine. Ce grea e viaţa. Nu mai zic nimic… Când mă culc şi plâng câteodată mă gândesc la tine cum eşti fericită acolo… Şi nu spun că n-aş vrea să fii fericită, dar nu ştiu… Asta e viaţa. Şi eu plâng şi tu nu mă auzi.

Am învăţat că totul e reciproc. Ştiu că şi tu faci la fel… Asta e. Atât de greu e… Aş vrea să pot să-ţi scriu scrisori. Poate aşa m-aş mai uşura şi eu… Te iubesc… Şi îmi place să te mângâi şi să te sărut şi să-ţi spun că te iubesc…şi să-ţi iau “sis”…şi să-ţi ţin mâinile în ale mele…şi să fac dragoste multă cu tine… Frumoasa lumii! Să mă iubeşti că sunt pentru tine şi al tău.

Mi-a dat o idee mişto videoclipul ăla cu “secret life”: dacă toţi oamenii ar avea forma capului diferită, bărbaţii cu colţuri şi femeile cu găuri şi sufletele pereche ar fi cele cărora li se potrivesc capetele când se sărută, atunci noi doi ne-am potrivi perfect la capete.

Sunt paranoic.

Să facem iubire!